Câteodată,
Mă doare inima în piept
Pe partea dreaptă.

Alteori mă doare ca și cum ar fi
În mine deodată întreagă.

De fiece dată în care mă doare
Aștept să văd cât mă ține
Durerea ei chinuitoare.

Nu aștept, însă, ca și cum ar fi
Ultima dată când doare,
Ci ca atunci când durere mă preface
În durerea ei următoare.

Ca și când rupi rugi de trandafir
Și ghimpii lor te înțeapă puțin.

Ori, ca atunci când aștepți
Să se întoarcă cineva plecat
Despre care nu vei ști niciodată
Că va putea să revină ca să
Îți mai bată la poartă
Fără niciun regret.

Câteodată,
Și nu de puține ori,
Mă doare-n golul din piept.

Eu cred că e inima.

Însă durerea, după cum eu cred,
Este când sub braț, când între omoplați
Inima zvâcnește ca un atriu drept.

Căci, în realitate, inima doare tot timpul
Când bate într-un orizont defect.

Numai că m-am obișnuit
Să trăiesc ca și cum aș avea
În dreapta un defect al durerii ei
Din care m-am învățat să trăiesc întreg.