mestec cu sos de lacrimi fiecare înghițitură
oricum la cina mea de taină
doar un fulger face pe meseanul
iar eu mă visez dansând cu stropii
pe un câmp însetat
a verde a iarbă
a grâu
a mii de maci
și-mi miroase a îngeri
....................................
sub cerul acesta locuiesc fără chirie
nu am nevoie de haine
și nu mă dor spinii din inimă
un măceș îmi crește din fiecare zgârietură
ofrandă pentru gâze
culcuș pentru soare
................................
din când în când o frunză
încă în stare de fotosinteză
ar vrea să-mi cânte-n buze
despre toamnă
despre oameni de zăpadă
iar eu mă scutur de ploaie
și-mi văd de nesfârșit
a primăvară