sunt lucruri pe care, poate, nu le ştiu
despre tine, când te gândeşti la,
când mă cauţi şi taci, când mă cauţi şi taci
să nu ştiu de ce doi de săbii,
doar desenând o casă pe o foaie de hârtie
aici totul e o apă şi un pământ
pentru că eu te-am ales pe tine
când închideam un geam şi
cărţile îmi spuneau cine pe cine alege

***

capătul unei aşteptări, 22 şi o legătură cu două noduri
în vreme ce dormeai, cum o regină de monede
şi ţi-am schimbat lumea
săruntându-te pe gene
doar un singur sărut adevărat, acum
ne desface lumea în spirale
spirale umplute cu cremă de fructe
de pădure
dar tu mereu mereu lucrezi, în centrul Universului
şi în partea dreaptă e Judecata, ca un bumerang

***

energia ta poate avea orice semn
şi evident e vorba despre pământ
şi evident nu contează semnul
iar eu nu vreau să-ţi reproşez ceva pentru că e real
cu un şapte de săbii
cu un secret care tremură din tot sufletul tău
când mi-e dor şi spun hai să ne vedem
şi se întorc prea multe cărţi
nebunul cade pur şi simplu în timp
în timp ce amestecăm cărţile

***

tu m-ai ales când nu făceai nimic
deosebit
într-o tăcere, tăcere orbitoare
apoi am căzut amândoi, pur şi simplu
într-un du-te-vino
cu un şase de bastoane
în timp ce erau amestecate cărţile
şi am văzut ce înseamnă lumea
când alunecă treiul ăsta de cupe şi eu rostesc
apoi te văd de mână cu altcineva
şi turnul cade o poveste complicată

***

mâine o să aşez cărţile un pic mai sus
să nu ne mai întâlnim, iubito
doar până la o distanţă
şi a treia persoană ar putea să fie un prieten
ce se ascunde, atât de comun