Îndeajuns este să culegi fructele unui singur pom
Pentru a ști cum este să culegi o livadă întreagă.

În același fel în care ai privi răsăritul ca să vezi
Strălucirile ce-i îmbumbă ca dintr-o creangă.

Este despre a împărți stelele pe care le privești
Ca pe cele pe care le-ai mai văzut și ca cele pe care,
Prin privire, au ajuns să fie înainte de ar fi răsărit
Oricare răsărit care a devenit lumină în timp ce
Tu priveai ca și cum numai pentru tine
Luminile lor deveneau înserare.

Pentru ce ai culege dintr-un singur pom roade
Ale celorlalți pomi ce nu au crescut să rodească?
Și pentru ce ți-ai imagina că fiecare sâmbur poartă
Alte inimi ale altor păduri de sâmburi din care
Visează că le cresc aceia care așteaptă
Să le culeagă în viitor ca pe roadă?

Unicornul păștea singur întrebarea
Și o rumega pentru a o preface în carnea
Pădurii ce îi creștea în interiorul inimii sale.