.


Iată!
Iese din pădure
Și pășește încet, încet,
Cu alaiul ei măreț,
Primăvara somnoroasă.

După somnul lung al iernii
S-a trezit în ciripit,
Păsările n-au avut răbdare
Și în ușă au ciocănit.

Două vrăbii mititele
I-au pus rochia din flori,
In urechi are ghiocei,
Și la gât un șirag de brebenei.

Astfel ea a plecat,
Să colinde toată țara
Pe unde pășea,
Iarba crudă răsărea.

Florile se deschideau,
Toate îi zâmbeau,
Gâzele vesele ieșeau,
Și cu drag o salutau.

Zăpada se topea,
Mugurii plesneau,
Frunzulițe timide apăreau,
Și copacii întinereau.

Toți cu mic cu mare,
Îi zâmbeau cu încântare
Era forfotă mare,
Că lucra fiecare.

Păsările erau ocupate
Cuiburile să și le refacă,
Gâzele munceau,
Casa o curățau.

Toți roboteau de zor,
Gândăceii alergau,
Să prindă un locușor
La soarele cel primitor.

Era peste tot o veselie
Că din somn ei s-au trezit,
Și strigau cu bucurie
Primăvara a venit!