În palatul de gheață
Cu țurțuri la fereastră
După un somn îndelungat
Zâna zăpezii s-a trezit
Că vremea ei a venit.

A plecat degrabă
Pe calul ei de zăpadă
Pe unde a trecut
Mantia și-o scutura
Din ea zăpadă cadea.

Cu răsuflarea ei
Apele au înghețat
Gerul s-a lăsat
Crivățul urla
Oamenii îi gonea.

Zăpada era spulberată
Străzile erau pustii
Zâna râdea
De cap își făcea
Geamurile le picta.

Zâna mantia tot o scutura
Ningea cu fulgi mari și deși
Zăpada a îmbrăcat
Tot ce în cale a întâlnit
Nimic nu a ocolit.

Zâna în văzduh
Trei luni a tot dansat
Zâna primăverii când a venit
Cu ea s-a certat
Și zâna zăpezii a plecat.

S-a dus la palatul ei
Era obosită tare
De atâta dansat
S-a culcat
Și a adormit imediat.

Lumea a răsuflat ușurată
Că de ea a scăpat
Primăvara a adus
Soare și căldură
Și multă voie bună.