Ți-a mai crescut o floare în buchet
Au mai crescut și treptele urcate
Sper că ești bine în tot haosul prezent
Aceeași unică ființă dintre toate

Un diamant strălucitor incandescent
Scrisori de zâmbete pe buze fermecate
Priviri magnetice s-aprindă dor latent
Palmele ard s-atingă mâini înaripate

Pe-un colț de inimă atârnă monument
E urma ta pulsând intens necesitate
Fără de rost privesc în urmă imprudent
Vâslind hoinar prin amintirile deșarte

Mă-ntreabă visul despre tine în secret
Plutind desculț zboară lipsit de realitate
Se-adună norii despletindu-mă absent
Ploile curg lăsând privirile uscate

Distanța crește stabilită permanent
Hotarul crește aruncându-mă departe
Porțile-nchise sunt un simplu ornament
Gândul tot caută moment prin geamuri sparte

Între tăceri ascult pământul insistent
S-aud cum umblă pașii tăi ca niște șoapte
Nu se distinge urma scrisă transparent
Vorbesc doar lacrimile strânse într-o carte