gongul devine intens —
reverberațiile pun speranța pe loop
de fiecare dată mai familiară
mai confesivă
mai intimă
îmi marchează interiorul tranșant
și mă descompun vegetativ
în țărâna trecutului.

zgomotul de fundal al lumii mă forțează
să-mi pun căștile
pășind mai departe
prin peisajul abstract al promisiunilor —
afară plouă cu larvele viitorului
volumul la maxim
și fiecare dimineață e azi —
azi
ziua perfectă
mâine niciodată
dacă n-ar fi speranța
care mă dezgolește până la os.

prea melodică
ca să opresc sunetul
care îmi filtrează frecvențele necesare —
îmi cresc visele sub lămpi UV
în timp ce coconul
ridică singur
Turnul.