aș vrea să scriu un poem orfic
precum tumultul de aur al mării
să mă scufund în peștera neagră a solitudinii
să mă număr
să scad vectorii ceasurilor cu tine
să dezvelesc umbre tremurânde de pe socluri acvatice
să te strig iar cu eternă orbire
marea și cadența nocturnă a imnurilor din aer
se adună în palmele timpului
iluzoriu
frânt
fără tine.