Doamne, cum am eu
nevoie de basarabeni pentru ca
să-mi simt sufletul întreg,
așa ai și Tu nevoie de ei.

Ei știu să poarte în liniște
și cu blândețe Crucea,
nu numai prin țara noastră,
ci până în Siberii.

De două mii de ani,
ei continuă
să ardă în flăcările Sarmisegetuzei.

În copilărie, când erau
aproape să se prăbușească,
mă mângâiau pe creștet
și-mi spuneau să cred în
Tine.

Doamne, basarabenii
formează pieptul poporului meu
deschis în calea crivățelor
venite din stepele rusești.
Doamne, să nu ne părăsești,
adu-i acasă pe basarabeni!