Din ținuturi îndepărtate
Doamna Primăvară a venit
Soarele a zâmbit
Aerul a încălzit.

Pe unde a trecut,
Ea a așternut
Verdele crud al ierbii
Că să pască cerbii.

A trecut peste dealuri,
Păduri și munți
Și a lăsat în urma ei
Toporași și ghiocei.

Izvorul susură voios
Apa cristalină
Curge la vale
Udă totul în cale.

Pe unde trece ea,
Pune diferite culori
Ce le place florilor
Și încântă ochii muritorilor.

Copacii i-a împodobit
Cu muguri abia plesniți
Frunzele ce apar
Vor forma coroana iar.

Natura cu drag a întâmpinat-o
Că la viață a trezit-o
De somnul înghețat
Ea s-a scuturat.

Doamna norii a adunat
O ploaie bună a dat
Ce a ajutat ca ultimul lăstar
Să aibă frunze iar.

Gâzele voioase,
Unele nervoase,
Zbor grăbite
Că au treburi diferite.

Furnicile aleargă cuibul să îl refacă
Apa să nu îl inunde
Și nici să fie cucerit
De alte furnici.

Toți sunt ocupați
Că așa e primăvara
Casa e primenită
Aerisită și îngrijită.