Aseară era întunericul atât de adânc
Încât, în parcare, mașinile păreau,
Sub linia orizontului, boturi
De animal de pradă care
Așteptau tremurând.

Le-am privit din fereastra îngustă
A nopții în care mă ascundeam.

Păreau vulturi, val de lăcuste,
Pentru care lumea întreagă
Era carnea pe care puii
În cuib o așteptau.

Aseară, când în jur totul era orb,
Mi-am amintit că atunci când visam
Să mă eliberez de cei care îmi spuneau
Că așteptarea este un gol din care
Cresc copacilor vârfuri în ram
Întinse în umbre pe stradă...

Aseară am învățat că lumina este foc
Care în întuneric, ca un animal de pradă,
Lucind în sticla ferestrei, stea în cer se visează
Căutând în ochii mei golul în care să cadă.