îmbrăcată-n lumină
ai venit înăuntru
mătăsuri vegetale
cu trenele de flori... da,
ți-ai pus Edenul pe umeri.

Nasturi mici de rouă,
agrafe de lavandă...
ai prins pletele vântului
și le-ai făcut
coroană.

Și tot aurul gândirii,
regretul și târziul...
le-ai strâns
sub tâmplele cărunte,
care îmbrățișează zarea...

Cerul clopot, norii șiruri
calci în cerc
și parfumul verde crud
se întoarce
în lanțul trofic

până când un fir de iarbă
ți-a descuiat câmpia,
cheia erai tu, codul
magiilor albe,
prin văi de pietà

de ...ziua Soarelui!