poate unde sunt atâtea dureri în inima mea
încât nu mai ştiu cum de încape
şi puţinul acela de beatitudine
cumva timidã
poate chiar supãratã
pe cât de multe lacrimi adun
din zborul crud al buburuzelor
sau din treceri albe de licurici
prin noapte
ca şi cum minunea aceasta de viaţã
ar sta la murat

mã cert uşor şi apoi râd descãtuşat
ca un saltimbanc care a reuşit saltul mortal
din prima naştere