Umeri goi sub cer de piatră
Duc povara unui gând,
Că de sus, din vârf de lume,
Judecăm fără cuvânt.

Vorba noastră mușcă-n carne,
Fără să privim în jos,
Și uităm că printre lacrimi
Orice suflet e frumos.

Ridicăm zidiri de ură
Făr’ să știm că-n ochi de dor,
Toți purtăm aceeași taină:
Un abis mistuitor.

De-am ierta ca niște oameni,
Făr’ să cerem ce nu dăm,
Am învăța din chipuri triste
Că-n iubire ne salvăm.