Un dulău fioros
Ce era prietenos
Mare cât un purcel
A evadat din curte nițel.

A luat-o la pas
Frumos prin oraș
Și a admirat
Totul pe unde a umblat.

Cel mai mult i-a plăcut
Măcelăria pe lângă care a trecut
Și care emana
Miros de carne ce în cârlige atârna.

Instantaneu s-a oprit
Cu nasul aerul a mirosit
Cu ochi galeș se uita
La măcelarul ce vindea.

El l-a observat
Și i-a dat
Un os de ros
Ce dulăul l-a luat bucuros.

Drept mulțumire
Din coadă a dat
Și aplecat cu el în bot
Să-l roadă tot.

Plimbarea lui s-a încheiat
Mulțumit a plecat
Acasă la el
Să doarmă frumușel.