|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Călătorie dintr-un ochi aţintit Contact |
Comentariile membrilor
Vizionări: 10
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-07-09 | |
de la o vreme nu mai pot, să duc
mi-ai spus şi ochiul tău aprins a sigilat cerul de sus până jos, prea mult din adânc nu mai pot să trag după mine cântecul balenei lacrima dezlegată de ţărm firul acesta lung şi răsucit, cu un capăt în Egipt şi Pasărea Bennu îmi trage timpul de la mari depărtări chemate să plouă cu umbre, înşelătoare forme verdele crud al oazei, suflet în deşert atâtea cioburi sparte, de oglinzi, îmi adulmecă tălpile Zece de bâte *** soarele părea că se topeşte, în fiecare seară (şi auzeam din înalt, dintre morminte şi tărâmul zeilor) când un blocaj te abate din drumul tău ia un topor şi rezolvă taie Copacul de foc taie rădăcinile, copacul copacului dar ai grijă la Femeia şarpe ea preferă să stea în întuneric când lumina o sperie şi vine cu oboseală ea dă înapoi şi nu păşeşte în propria călătorie, mereu lasă în urmă acea transformare şi pierdere roşu şi verde sidefat As de spade *** de la o vreme răul şi-a făcut cuib în ochii tăi, în celulele tale bântuite de febră şi ai învăţat să transformi apa într-un cer întors apoi, silabă după silabă, lumea întreagă a cuvântului bun dăruită, necondiţionat ai trecut-o printre toate degetele tale în inele de şarpe în echilibru fragil şi muchie ascuţită chiar nu vezi, cum lumea ta dospeşte întunericul dintr-o cafea amară şi piramide? tu, prădătorul ce adulmecă noaptea propriei minţi transgeneraţional Apophis *** dar ochiul îmblânzit s-a ridicat pe cer pe un cer în acuarelă dintr-o palmă sau din palmele date, nemeritat dintr-un dor nestăpânit luat din aer şi dus la stup şi poţi ACUM să laşi în urmă toate ochiurile de apă dintr-o oglindă ciobită şi toţi martorii falşi care au încercat să-i desfacă ochiurile fără să ştie de ce parte vor rămâne atraşi de şarpele adormit când au scris inspiraţi de o linie neagră şi iute apoi sfârşitul lumii s-a mişcat puţin despărţitor de nisipuri Şase de pentacule
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate