bãnuiam ceva
altfel nu locuiam
prin castelul copilãriei
departe de valea plângerii
într-o încercare disperatã
de a uita durerea

și oricum timpul nu e muritor
altfel aş reuşi sã-l cuprind
între douã clipe
nici nemuritor nu este
altfel l-aş fi cunoscut
dinainte de a începe
acolo unde nici gândul
nu încape într-un alt gând
cum nici ghioacea nu plânge
pasãrea de foc
nici zborul mãiastru
aripi banale
de niciunde spre nicãieri
fãrã nici o bãnuialã
fãrã nici o certitudine
un fel de a mãsura nimicul

însă cu certitudine știu că iubirea pentru tine
este singurul mod de a respira
fãrã a mã sufoca cu viaţa