uneori doar stau minute în şir, să ascult şi ascult
ssst, minute în şir
cum o insinuare tăcută în intimitatea umbrei,
(umbra, doar un vampir mic tatuat pe luna plină)
intimitatea umbrelor tale din care ai ştiut să îţi croieşti atâtea rochii
rochii cu trenă (melc melc, codobelc)
împodobite, cu petale de trandafiri uscate atât de frumos
din care viaţa poate să apară pe nesimţite
fără să o pot prinde
nu viaţa ta, să ne înţelegem
viaţa ta e bine ascunsă în trena ochilor tăi
deloc ascultători
cu tiv surfilat
o Cruce, o Cheie şi Şarpele

***

uneori doar stai şi aştepţi şi aştepţi, ceva care vindecă
(răni vechi din copilărie, poate un fel neştiut de a-ţi pune cărţile pe masă)
şi aştepţi un porumbel alb
care ţi se ştie aşeza, dintr-o dată, pe o singură mână
mâna ta dominantă
sau poţi face o mişcare neaşteptată, într-o direcţie potrivită
şi te lepezi de mândrie şi narcisism
să poată rămâne în urmă ce e sortit
laolaltă cu o aşteptare neliniştitoare, vibraţii ascunse
din aripa unui Liliac ce varsă apa trecutului
în vreme ce tu vorbeşti, în pumnii tăi strânşi
mereu despre alte lucruri
despre intuiţia ta îngropată, abrupt, sub iarba grasă
Opt de bâte

***

dar priveşte Doamne, cum Roata se întoarce
e şi foc aici, întors către uitare
unde cineva se luptă, cu morile de vânt ale unui zeu de ceară
să poată vedea anumitele semne
aruncând un ochi din haos
(şi lumânările doar plâns în alb-negru cum lepădarea de lut)
când cerul se leagă la gură cu toţi sfinţii
sunt şi urme proaspete, rostogolite dintr-o rugăciune
apoi topite într-o lacrimă
şi iată sunetul, gol de pământ prins în laţul florilor de lună
cum se repetă, ostentativ
doar o fugă cu oase mici pe retină
scara întoarsă a unui târziu
cartea Steaua