Dintr-un soare abundent,
Vara risipi dogoare,
Peste codri și ogoare,
Pârjoli iar imprudent.

Bălțile au clocotit,
Bulbucesc înămolite,
Parc-au fiert urgent, pe plite,
Stufărișul s-a turtit.

Vântul, nădușit și el,
S-a ascuns la umbră deasă,
Nu mai vrea nicicum să iasă,
Că-l blochează un cârcel!

Fără niciun strop de vină,
Soarele pârlește iarba,
Scaii își usucă barba,
Prea devreme și-n tulpină.

S-a trezit cu noaptea-n cap
Arșița, sorbind din rouă
Lacomă în ziua nouă,
Niciun strop din ea nu scap...

Norii nu-s...doar unul gol
Cade-n mare rostogol.