|
agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
|
|
| |||||
| Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special Literary Technique | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ A wound that breathes Contact |
Members comments
Views: 0
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2026-07-16 | [This text should be read in romana] |
Când luna urcă lin pe cer,
Și codrul tace greu, Un poet își poartă dorul Ca pe un zeu Iubește fără să ceară, Fără glas și jurământ. Își lasă inima întreagă Într-un singur gând. Dintr-o privire face stele, Dintr-un zâmbet, primăveri. Iar din lacrimi își construiește Visuri și tăceri. Când ea îi sta aproape, Stelele surâd ușor. Până și florile Par să cânte de dor. Dar când pașii ei dispar, Se întunecă și zarea. Iar in versuri tot apar, Dorul și chemarea El nu uită, nu condamnă, Nu se zbate în furtuni. Face din iubire lună, Iar din durere, rugăciuni. Așa iubește un poet, Fără frică, fără glas. Arde-o viață, încet, Pentru-un singur ceas. Și chiar dacă timpul trece, Iar iubita nu mai vine, Dragostea îi înflorește Veșnic printre visuri și ruine
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy