poate şi cifra unu
golgota cui ne-a lãsat de ales între nimic şi nimic
şi doar un pic de cer sub o umbrelã
cât sã-mi parã rãu de inocenţa pierdutã
sub o lunã înşelãtor de plinã

greierii cântã imnul scufundaţilor de pe titanic
de parcã ar şti unde începe dezastrul
cântã sãlbatic şi fiecare animal domestic din mine
chiar şi albãstrelele promit sã repete refrenul
ca pe o ploaie verde de dincolo de rai

tu sã taci şi sã visezi pe muţeşte
cã de nu o sã-ţi dau sã împarţi infinitul la doi
ca sã vezi şi tu cum se leagã neantul de neant
printr-o singurã axiomã