când am fost adus în fața ta, pe neașteptate și dintr-o altă viață
cum sunt aduse flăcările gemene, suflete pereche
(fără voia mea, să fim bine înțeleși!)
eram prins cu multe treburi obișnuite
la fel ca în fiecare zi, de dimineața până seara
EL ne-a privit de sus, dintr-un soi de monolog
îndoit ca un iepure origami dintr-o coală A4 lucioasă
monolog pârguit între steaua Vega și umbra unei specii rare de cocor
și știi tu, era în starea aia de mai stau un pic
până trebuie să merg la slujbă
la noi a venit dintr-un job part-time, rănit la degetul arătător
de o andrea, din curiozitate adică despre ce am vorbit noi doi ultima dată
serios, chiar nu erau lucruri mai importante de discutat
tu te țineai tare în fața Lui
cumva o făceai pentru amândoi, ca să nu părem prostuți
(aveai în buzunar cuvintele tăioase ale regelui de săbii,
cuvinte spuse invers de cum se simt, bune de pomenit să aducă moartea,
pe mine mă ascultă cărțile astea)
să nu se vadă cum mergem în pasul piticului
jos la firul ierbii, jos jos de tot

***

EL croșeta la un pulover obișnuit
dintr-o privire lemnoasă
dintr-un fior de lână, cu două andrele groase din lemn de esență tare
bine așezat pe un scăunel dintr-un lemn singur cu trei picioare
echilibru și trei de bastoane aici
a coborât privirea și ne-a spus voi ați fost separați mai demult printr-o moarte ori desen pe asfalt
făcut cu o bucată de cretă colorată, pierdută de altcineva
(o moarte, o pierdere sau o lipsă de imaginație m-am gândit eu și)
dacă n-aș fi văzut cu ochii mei flăcările mi-aș fi uns o felie de pâine neagră cu untură
cu un pic de sare, că știu EU bine firea omului
niciodată nu vă săturați
să scoateți cărți și să întrebați, dar nu ascultați până la final
dar vezi tu, suflete, ăsta e un amănunt
cum urcarea apei în pragul ușii casei tale
să-și apere stăpânul
și am crezut o clipă că vrea să ne vândă covrigi
covrigi cu semințe de mac
că habar n-am dacă ne-a spus cu adevărat unde lucrează
și nu știu dacă simte ceva pentru noi
așa ca pisica în drum, în bătaia farurilor

***

azi nu mai pot să las pe masă cărțile astea
pentru când voi fi singur
să-mi pice Echilibrul
chiar dacă îmi place parfumul, Doamne
nu pot să cad în capcana omului scos din ale lui
până se așterne liniștea într-un glob de cristal
e despre tot ce a înflorit acum
în yin și yang
dar oare mă asculți?