Când scriu poezii,
Indiferent unde le scriu,
Le scriu cu teama de a nu te trezi
Din somnul care te-a cuprins
Și pe care îmi este teamă
Să nu-l tulbur fiindcă
Eu întotdeauna
Scriu târziu.

Cum e acum când scriu
Acest poem despre ceea ce
Îmi este teamă când mă gândesc
La cum ar fi să îl scriu alături de tine
Când dormi ca cea mai frumoasă
Piatră pe care un munte,
Demult, a trăit-o și
A devenit parte
Azi din mine.

Pentru aceasta poemul acesta
Îl scriu și îl compun cu teamă.

Ca o pasăre care-și zidește cuib
Și își imaginează puii pe care
Îi va hrăni și îi va crește.

Sau cum un sculptor mângâie,
Înainte de a lovi cu o daltă,
Piatra pentru prima dată.