Astăzi număr treptele
și fiecare treaptă
are numele tău.

Pământul înțesat cu orgolii
mă ține de gleznă, îmi spune: stai
și tu ai ascultat.
Și din stai a crescut iarba,
verde, adevărată.

Trag cortina, las casa închisă
nu mai joci pentru nimeni azi
las actorii să tacă.
Și în liniștea asta a noastră
sa aud păsările
foșnesc din alveole
și ne spun: sunteți aici.

Caut și caut dar azi nu caut sensul
pentru că azi lași sensul,
să te găsească pe tine
între două respirații, lângă odihna.

Dacă mâine voi avea aripi,
le voi ține aproape de soare,
să mă încălzesc ca să te încălzesti
și dacă voi cădea, voi cădea ca frunza:
cu numele meu pe ea!