viermele mi se păruse de aur
atunci. avea niște margini enorme
prin care ieșea uneori un balaur
până-n pielea sub care dorm. e
cam cât toate ideile la un loc
unite de un bisturiu galactic
îți trebuie timp și romanță deloc
și un simț pe de a întregul pragmatic
să-i pricepi cu-nțelesul prezența...
viermele, că la el am rămas
îmi înțelegea uneori realitatea (demența!)
aproape până la ultimul pas.
se recomanda iernatic - Amor,
locuia într-un Măr și era pensionat
nenumăratele sale picioare și le strângea cu umor
peste-un chip secular, șifonat...
era... acum a murit,
aurul ce i l-am dăruit
la-nceput, i l-am picurat pe mormânt
învelit în colosalul cuvânt.
fiindu-i singur moștenitor,
(are mulți frați, doi unchi și un văr)
mi-a lăsat garsoniera din Măr
și balaurul trist, credinciosul meu Dor.