Spre raza de lumină a soarelui,
o aripă bate pe loc,
și mă ustură ochii privind spre ea,
până se face albă
și-o pierd în înaltul ce stă pe loc.

Mă duc degrabă s-o caut
dintr-un alt unghi al pădurii dese
și-o cutreier, alergând după aripa aleasă,
până când vine noaptea,
iar eu nu mai ajung acasă.

Irosesc o zi alergând după cer,
și totul în jur se face beznă.
Doar stelele mai luminează în veșnicie,
iar frunzișul înfioară întregul codru.

Mai stau o zi să-mi caut aripa,
doar să rezist și să trec prin noapte.
E mai rece și n-am ochi să văd în negru;
n-aud și nu simt nici boarea ce se zbate.

Boarea îmi trece fantomatic peste gât.
Pierd o zi ori pierd o viață
căutând aripa din soare aleasă -
Pierd o zi ori pierd o viață?