mă rog Doamne în fața măreției Tale,
să îmblânzești soarele să nu mai dogoare,
mult s-au împuținat resursele vitale,
este mare uscăciune pe pășuni pe ogoare.

ard pădurile nedrept, au secat apele,
aerul e sufocant plin de noxe și fum,
omul înnebunit blesteamă aproapele,
viața este un front fără iz de parfum.

au crăpat de sete stâncile mioapele,
focul face ravagii în Mama Natură,
în lume văd drame, îmi tremură pleoapele,
Planeta toată e supusă la cruntă tortură.

se arată peste tot semne de apocalipsă,
îndurarea cerului este acum lipsă.