Ia-mă de mână, Doamne,
când grijile mă încolăcesc și îmi opresc urcușul
ori negurile îmi brăzdează gândurile
căutând loc pentru sămânța îndoielii

Adu-ți aminte
că și cel pe care l-ai făcut piatra bisericii tale
s-a îndoit
deși văzuse Lumina Taborului

Nu pierde, Doamne,
printre degetele de lumină
firul de nisip care sunt

Ci așează-mă pe ziduri de biserici
picătură din găleata samarinencei
firimitură din pâinea înmulțită de tine
ori braț întins de Ziua Întâmpinării

Iartă-mi căderile
și urcă-mă pe aripi de îngeri
ca prin zborul lor
să mă apropii de cerul tău