Stai să te-ncălzesc la vatră, să-ți iau lacrima din gene,
Românie, scumpă țară, tu ai demnitatea-n vene!
Să-ți așez printre cosițe flori, fâșii din steagul sfânt,
Și să-ți pun în sărbătoare portul popular, veșmânt.

Pari slăbită că hulpavii s-au hrănit la sânu-ți cald,
Ți-au supt ultima vigoare, ți-au stins ochii de smarald,
Ți s-a dus din strălucire căci inapți ce ne conduc
Risipesc ultima boabă, bogăția ți-o reduc...

Unde-s dacii și romanii, unde-i neamul strămoșesc
Care s-a jertfit în lupte ? Țara mea, azi, te moșesc
Vulturi ce îți smulg din trup aur, energie, roade,
Și le vând la venetici pe nimica... minți neroade.

Și mă frige și mă doare c-am ajuns în vremuri noi,
Pentru cei străini și cinici, pe pământul meu: slugoi.
Așteptăm doar firmituri îndoielnice, precare,
Și le înghițim cu lacrimi, ne prostesc că e mâncare...

Stai să te-ncălzesc la vatră, să-ți iau lacrima din gene,
Românie, scumpă țară, tu ai demnitatea-n vene!