cu forme perfecte
o sã torn inima într-un cub
sã fie de sticlã
cristalul e prea sofisticat
şi oricum nu o folosesc la şampanie
beau doar amar

şi lumea
da
toatã lumea
sã fie logicã
sã nu mã pot ascunde
nici în spaţii punctate
nici în golul fãrã leac dintre douã puncte
acolo unde nici o dreaptã nu va fi razã
niciunui cer
umil
ca o diagonalã ce împarte banal un pãtrat
o sã ofer jumãtate din mine luminii
restul o sã-l risipesc în vise
pe un zbor inutil

între douã prãpãstii zi

cât perfect e
câtã lipsã de îndoialã
nici o jertfã
nici un erou
nici o trãdare
fãrã promisiuni şi jurãminte
fãrã aspre cuvinte

ceva concret
nimic desuet
un loc unde iubirea
nu va fi vinovatã
decât de absenţã