în inima ta
se moare în liniște
ca într-un sanctuar
în care se îngroapă
însăși pacea

încet
fără bocete
fără jale
fără doliu
ca un fel de îngropare
pentru semănat
din care iese răsadul
crește bobul rotund
se coace
și plin
deplin copt
în spicul care se pleacă
supus pe propriul vrej
se lasă strâns
smuls
și depus în cămară
ca jertfă de pâine
pentru fiecare flămând

în inima ta
se poate crește liniștit

mă dospești calm
ca taină
până când
și inima mea
îmbracă deplin
forma bobului copt
și gustul
de pâine
caldă