tăcerea, sângele singurătății,
îmi urcă prin vene până la inimă,
melodie de netrezit cocoșii
doar găinile să fractureze oul cu un miez
în noaptea în care tu
izbești în pântecele tău
că-s nouă luni de când te-am văzut fără frunză
cu un dumnezeu amputat în exod,
copiii din noi sunt făcând risipă de rai
în tinerețile ce ne bat în poarta bătrâneții,
eu unul am albit până la hârtie
nescrisă