Și-ncerc
triunghiul semiotic,
biometricele se îmbunătățesc.

Inteligență nouă
din stânga-n
dreapta.

Și-ncerc să pictez un peisaj,
un vis spulberat.
Și-ncerc să înțeleg
inducții,
deducții.

Îmi bat capul cu definiții,
superstiții,
și-ncerc să înțeleg
minunata lume nouă.

Le vom înghiți cu toții într-o zi,
o să ne afundăm între ruminații
anxioase,
scoarța terestră
părăsită de speranță.

Și-ncerc să zbier
poate pentru viața care putea fi,
înainte să ajungem în dedesubtul
subjugării popoarelor.

Știrile,
colonizarea în masă
și planeta roșie.
Și-ncerc să văd dincolo de empirism.

Mă apasă
și simt că mă înec,
dar am promis că n-am să disper
în timp ce
oamenii dezamăgiți se țin de sticle.

Isteric
și-ncerc să produc o reacție chimică
și poate o să-mi crească aripi
ca să nu afund
picioarele dezechilibrate.

Și mă apucă un raționalism
inutil,
lumini stroboscopice,
și-ncerc să mai privesc
câteodată
pe Cine slăvesc.