În așteptare

Mi s-a-întâmplat nu doar mie
am înțeles-o și de la alții
chiar de la mai mulți
fiecare s-a convins pe pielea lui
măcar o dată în viață

alergi te agiți
ești mereu în criză de timp
o zi dacă ar mai fi
doar o zi una singură

iar la un moment subit
rămâi suspendat în timp
inexplicabil absurd
stai ca un împietrit
ca o stâncă
la un colț de stradă
pe un peron de așteptare
timpul curge fuge amețitor
iar el/ea nu vine întârzie
exagerat de mult revoltător provocator

timpul zboară erodându-te parcă
lovind în tine
te agiți te zbați
simți cum îți crește tensiunea
dar nu vine, inexplicabil,
întârzie impardonabil parcă sfidându-te
parcă neglijându-te pe nedrept

până începi a-ți recăpăta respirația
începi a privi în jurul tău
încât la un moment îți apare
ca o binecuvântare această așteptare

niciodată anterior nu fusei
mai eliberat de toate
nu te văzuseși pe tine însuți
dintr-o parte
nu-ți aparținuseși ție însuți pe deplin
doar acum, ca-într-o cameră izolată
ca-într-o oglindă poliedrică
evadat din toate
transpus ca pe curat din nou
pentru ca mai târziu să porți
o legătură aparte cu acea zi
cu acele ore clipe
în care te-ai văzut pe tine însuți
mai liber mai dezbrăcat de toate
într-o ne mai trăită intimitate
pe care o tot cauți de atunci

dar iarăși toate se întâmplă
la timpul convenit
toți vin la ora stabilită
ca niște ceasuri
iritant de impecabile
câtă acuratețe câtă monotonie
dezgustătoare
supărătoare,
nimănui nu-i pasă
că jinduiești o zi
o oră
în care ai vrea să tot aștepți
pe cineva care nu mai apare
să te regăsești ca într-un
vis de demult