Azi a devenit istorie,
Mâine - un posibil poate,
Cine știe ce-a gândit
Dumnezeu, cum le socoate?
Le împarte și le scade,
Le adună și-nmulțește,
Iar în țesătura timpului roade
Moliile din clipa ce tânguiește,
După un Ieri ce-a fost odată,
O matematică necalculată.

Azi, contabilitatea cerului, să vezi,
A deschis calendarul faptelor ca să crezi.
Privind spre Pământ, tăcută,
A lăsat ecourile să sune în derută.
Pe un colț al geamului din cer,
Un Înger scria a faptelor pontaj,
Și mâna-i tremura stingher
Să nu dea prea mare bagaj
La vorbele ce sunau gol,
Ca un ecou pe-al vieții hol.

Între Azi și Poate mâine,
E un hotar cât un suspin.
Pământul adună-n sine
Bucurii, tristeți și dar divin.
Azi a devenit istorie,
Mâine - un posibil Poate.
Ce-ai trăit, cum ai iubit...,
Tu te-ntreabă și socoate.

Ai stimat, ai prețuit,
Din timpul tău ai oferit
O zi, o clipă, un minut,
Pentru alinarea unui suflet durut?
Iată aici este valoarea ce-o contabilizăm,
Pe pământ cânt linia totalizării o trasăm.

Azi, doar azi e locul unde poți schimba,
Poți alege să faci bine cuiva.
Mâine s-ar putea să fie
O iluzie absurdă,
Și-atunci ce azi n-ai făcut
Rămâne să zacă mut.

Azi te roagă, azi iubește,
Azi ca floarea înflorește.
Iar de Mâine îl vei prinde,
Ca un soare vei surâde.