cu tot amarul cu tot amnarul cu pânza penelopei
din vârful domului de la hiroshima la ceas de moarte
vã împart viaţa ca pe o bomboanã cu lichior de roze
din când în când câte un veac de risipit pe iubire
cât sã-mi creascã îngeri din ram în ram primãvara
parcã în ciuda celor care cheltuie miliarde pe arme
eu cuceresc universul cu ceva mai mult de o lacrimã
şi supun geometriei fiecare gâzã zãpãcitã de floare
doar aşa sã-mi râdã inima când îmi este aşa soare
..............................
numai cine nu bate cuie în geam dimineaţa
nu înţelege de ce trebuie cãutat buricul universului
acolo unde doi oameni îşi dãruiesc iubirea
..............................
nu despart apele
nu vã ofer minuni
doar înec pişcoturi în șampanie
şi vã împãrtãşesc aureole