Vă scriu să nu mă plictisesc,
De la o vreme sunt ocupat cu nimic.
Ar fi o problemă, dar nu mă vede nimeni,
Chiar și biroul doarme de mult.

Despre computer nu-ș’ ce să zic,
Se tot vaită că-l dor butoanele.
Dacă o mai ține așa, îl ecologizez;
I-o fi ajuns și lui, săracul!
Să ții minte toate inepțiile e greu,
Probabil i-au uzat procesorul și memoria.

În rest, suntem bine,
Având în vedere situația m-am mutat pe arhaic.
Foile albe se mai încruntă scrijelite absurd
dar se usucă resemnate, cu gândul că nu citește nimeni.

Stiloul e singurul care mă ascultă,
Curge plictisit pe hârtie.
Ar fugi și el, dar nu are de ales,
privește urmele îngrozit și se roagă…
Poate se termină albastrul din cerneală,
Să curgă nerușinat alb.

Era să uit de veioză,
Râdea continuu, scuturând filamentul.
Am trecut-o pe eco și nimic,
tot se hilizea până la burnout.
Mă lăsa prea des cu ochii-n soare,
așa că i-am întors privirea spre perete.

Nu mai scriu inutil despre nimic,
Mă mut în alt episod, ăsta adoarme
Pun agonia în surdină mai bine,
Poate visez un best-seller.

P.S. Sticla de vin e cea mai enervantă,
Nu știu cum face, dar e tot timpul goală.
O fi deșertul de vină,
Schimbarea asta climatică afectează.