Fascinația apelor e fascinația vieții.
Viața-i o apă:
e curgere și e oglindire.
Prin ea săgeată peștii ciudați ai
amintirii.
Visele sunt și ele proiecții ale apei,
reconstituiri fragile din aburii vieții.
Te cufunzi în ape, te cufunzi în viață,
iar în amintire te poți îneca
ca și-n apă.
Apa-i oglinda care-ți păstrează
toate chipurile.
De mii de ani oamenii stau
și plâng la marginile ei,
pentru că sufletul este tot o apă –
uneori cristalină, alteori mâloasă.
Iar moartea nu-i decât o trecere
de pe malul plin de soare,
pe malul tăcut al umbrelor.