Trebuie să învăț cuvintele
să zâmbească și să plângă
ca mine,
să le arăt pe unde mi-am
îngropat pașii.

Trebuie să le povestesc despre
Ochii care m-au privit
cu dragoste
sau cu licărul tăios.
Trebuie să învăț cuvintele
să ia locul
neuronilor mei.
Trebuie să învăț cuvintele
să umble cu
mersul meu,
să aibă statura mea.
Numai așa când imaginația
cuiva mă va căuta
va putea să-mi redea viața.