ne-am întalnit când așteptările nu mai stăteau pe-acasă
și nici răbdarea începutului discret n-o mai aveau
în jurul meu vibra o constelație sau doar o stea
nici nu mai știu mă simțeam punctiformă
când îmi arătai cum înfășoară răsăritul marea
îți adresam obsesiv în gând o întrebare ipotetică
inspirată din episodul sorescian
ce-ai lua cu tine dacă acesta ar fi ultimul drum pe mare
să nu-mi răspunzi
mai bine pleacă nevăzut
pescărușii și-au rătăcit demult zborul pe tâmpla ta
și marea te cheamă cu valul
nu vei ști niciodată câte gulere desuete
îmi vor croi valurile speranței
din câte meduze îmi voi grefa arsurile privirilor tale
și câte compromisuri sentimentale voi face
ascultând coloana sonoră a ropotului caluților de mare
continui să-mi ung tălpile cu drumurile către tine
am conjugat iluzoriu toate verbele despre iubire
rabdarea mea e imperfectă
dar te voi aștepta ca o penelopă contemporană
ancorându-ți zilnic corabia iubirii
de promontoriul jocului de-a așteptarea