În arșițele de demult,
Când nicio boare n-adia,
Ieșea tot satul după cruce
Și-n lungi litanii se jelea.

Purtând icoanele prin holde,
Cu rugi și clopote în vânt,
Să se îndure iarăși Domnul
Și ploaia s-o pogoare-n câmp.

Azi alte „moaște” se iviră,
Și-alaiuri noi de "nas în vânt"
Pe Nea Mihai îl podidiră,
Că cic-acum le pune unt.

Și tot

Prin vremuri vechi, cu arșiți și văpăi de mătase
Când neîmpinse de boare perdele nu adiau
Ieșeau palidele fecioare din case
Și-n lungi cămăși de in se prindeau și jucau

Cu sfinte icoane-n argint sub sânii de trandafiri
Adresau rugi curate către sfinții de ceară,
Și se-ndura Domnul de aceste-ale lui mânăstiri
Și-o ploaie cu miros de parfum facea să mai cadă iară și iară

Astăzi alte moaște, mai noi, se iviră în tindă,
Și altă procesiune, mai cu picioarele pe pământ
La Nea Mihai, cel cu ochi blânzi, colo-n deal se perindă,
Care cică pe pâine, de mâine o să le pună și unt.