unele lucruri s-au întâmplat, deja
când am închis o clipă, am închis
ochii unui sărut cu un alt sărut
chiar dacă eu nu
ştiam că nu te ştiu după toţi ceilalţi
care au bătut la uşa ta, cu dus-întors
abia după ce ţi-am fost da
ţi-am dat un deget
de la o mână, după cealaltă mână
strânsă în alb cu îngerul
şi am băut poţiunea magică, să pot crede
înainte de a vedea
înainte de a (spune-mi, doar cât de lung e părul tău)
simţi cum moartea, cum moartea vine întotdeauna cu o schimbare
iarăşi eu, când simt o energie anume
o energie de ceva şi îmi spun ssst şi mai bine tac
las iarba să crească peste, peste iarba grasă
poate că mi-ai părut, prea împiedicată ca să mă obosesc
să îţi studiez mersul, paşii tăi pe sub pământ
care uită şi lasă

**
priveşte, cum revarsă această ploaie
nefiresc, peste lume
priveşte-n răbdare şi sunet loveşte
în cruce, înalt
în golul boltit, golul celuilalt, ca o limbă de clopot
atinge-mă-n, luciu de apă şi vezi dacă barca ţi-e strâmtă
din margini apleacă
(strig oameni ce n-aleg, nu se schimbă,
nu îndeajuns cât n-au frâul sub limbă)
şi vulpea-i în tine sau chiar tu eşti o vulpe
dar ochii lor au crescut peste tot
să asculte-n tăiş, ce desparte
un suflet vândut pe-acadele divine
pe-o singură seară din mine
apoi va mai fi doar o singură noapte
din pietrele noi două cercuri sparte
în care să pot trece, uşor, jumătate

**