Firul razelor pudrează lumea cu fard,
Doar gîndul îi zgîrîie masca,
Te dor fluturii striviți de cristal.
Iubește-i pe cei ce împing întunericul
cu pieptul,
sîngerîndu-și sufletele,
Îi vezi cum caută-n furtună
sîmburele limpezirii
Și ne fac să nu ne pară rău
că ne-am născut.

Și-n noaptea grea de taine plină,
Când stele se aprind pe cer,
Cătăm o rază de lumină
În lumile ce nasc și pier;
Căci dincolo de-a vieții mască
Și dincolo de chip de lut,
E o scânteie nepământească
Ce Domnul lumii a țesut.