Instincte ancestrale de chibrit
Predispoziția de-aprindere subită
Pornește iute din voroave zgândărit
Alunecând pe supoziția pripită.

Intempestiv arde în roșu năucit
Dansează sprinten vâlvătaia îndârjită
Pătruns de arșiță stâlcindu-se chircit
Esența moale stingându-se rănită

Stăruitor din propriul sine-a înghițit
Rămas tăciune-i stă coloana gârbovită
Râul nu-i stinge jarul-sfredel întețit
Lava-pietroi îngheață inima grăbită

Setea deșertului îl scutură cumplit
Cenușa neagă levitând înnebunită
Pe rugul gândului se mistuie tocit
Lumina minte-o strălucire otrăvită

Cine-i de vină pentru lemnul asfințit?
Oare cuvântul ce-l aprinde n-are vină?
Între hotarele-ncuiate rătăcit
Chibritul arde fără ancora divină