Am revăzut și-azi marea de dincolo de nori,
În valuri scufundate de triluri de cocori.
S-au stins în zare șoapte de spumă și argint,
Iar timpul pare astăzi un veșnic labirint.

Se lasă blând amurgul pe creștete de val,
Ca un ecou pierdut pe cerul de cristal,
Trec păsări călătoare prin visul obosit,
Iar noi rămânem umbre pe malul nesfârșit.

În urmă lasă dâre de aur și de dor,
Un testament de taină scris pe aripa lor.
Și-n liniștea profundă ce-mbracă noii zori,
Rămâne doar ecoul din marea dintre nori.