M-am ridicat în picioare
ca să te pot vedea mai bine.

Am târguit noaptea cu ziua
și am bătut timpul
ca să meargă mai încet.

Te-am închis în gândurile mele
să fii mereu cu mine,
și uneori te-am lăsat
să pleci, să poți respira.

Am aruncat pe pereți
culorile privirii mele
ca să aud zâmbetul tău.

M-am întins spre lumină
până când aproape
am devenit rază.

Undeva, cândva,
se vor ivi zorile
și te voi acoperi
cu liniștea mea...