lună, tu, al rechemării

porte bonnheur ar zice unii,

te-ncuibaşi precum sabreurii

în unghi mort cum numai prunii

măiestresc nutrind iluzii,

loc de ascunziş şi umbră

raze câş să nu-i ajungă,

lună, tu, şi totuşi nu,

un bănuț din nas, hapciu,

şi pândeşti pe dată omul,

pui halou,

leviathanului hublou,

fantă-n pieptul de erou,

lună, tu, de optzecistă

treişpe mâne-tii de tristă

cu profil de conțopistă

eşti pasibilă de puci

nu sub pruni, dară sub nuci,

în înalt, pe o hoțoaică,

lună, fată, boieroaică,

joci destine la noroc

lună, tu, pirat miop.

lună, tu, joci alba-neagra

eşti - nu eşti, ascunzi pelagra

după zburători de noapte,

lună, tu, te dai pe coate

de eşti zvon şi-apoi nălucă

drept pe crucea din speluncă

şi deodată sub fascicol de lumină

te prezinți, vai, ce ridicol,

lună, fă, faci tu ce faci

draci cu îngeri de-i împaci

iară lupilor vioi, în corpul

cel lumesc, trup omenesc,

le schimbi soarta în strigoi,

lună de lună de cinci ori la noi.

lună, tu, meriți un haiku

da-i prea scurt să te cuprindă,

lună, tu, din vechiul scrin,

lună, tu, pititã-n tindă,

lună, tu, dă-ți rendez-vous

şi fă-i, iată, să tresară

şi pe cei din astă seară.