nici înfățișarea nici vârsta
de cuceritor
nu- l socotesc pe cel mai frumos
bărbat din lume

încăpățânată îți scriu
drămăluind rânduri
de parcă aș naște ceasuri cu noroc
gratificate în bacșișuri

cu  eleganță în plină-mi maturitate
clasez în exces de amabilitate
să-mi fiu soldatul închipuit
strecurat ca o bună credință
în sânge

caldă, arsă
în parfumul tău

poți rescrie lumea și ea
să fie o carte cu poze frumos
colorată
de drag îți port hainele
sorbim unul din celălalt
și acest întuneric înseamnă ceva

mă scapi printre dinți
înghit și scuip în vacuitatea poveștii
te caut cu flama lumânării
ca în plină zi
același angrenaj
în ciuda propriului, realității
tiraniei
exigențelor sale

și un copil urlă în noi: Vreau acasă!
Vreau acasă! Vreau acasă! Vreau acasă! Vreau acasă!

Vrea..

după Micul_Prinț
rămâi
cea mai frumoasă poezie!