Când lumea tace și se lasă seara,
Eu tot la tine mă gândesc mereu,
Tu ești lumina care-mi schimbă zarea,
Și liniștea din sufletul meu.

Nu am nevoie de cuvinte multe,
Când ochii tăi îmi spun ce simți,
În brațele tale vreau să mă ascund,
De toate zilele ce par cuminți.

Tu ești motivul pentru care zâmbesc,
Când viața uneori mă doare,
Ești visul pe care îl trăiesc,
Și cea mai dulce întâmplare.

Iar dacă timpul ne va pune la încercare,
Eu tot spre tine voi veni,
Căci dragostea adevărată nu dispare —
Ea învață cum să rămână, zi de zi.

Și dacă m-ai întreba ce-mi doresc,
Nu ți-aș cere luna dintre stele...
Te-aș cere pe tine, să te iubesc,
Până când vom rămâne doar noi doi în ele.